de Octavian ȘTIREANU

Astăzi, Curtea Constituţională ar urma să se pronunţe asupra legii prin care alegerile locale şi parlamentare s-ar putea desfăşura simultan. A fost a doua amânare a CCR în luarea unei decizii. Motivul este hilar: judecătorii au cerut guvernului date suplimentare privind impactul financiar pe care l-ar avea comasarea alegerilor, unul dintre argumentele Puterii fiind economiile care s-ar face la buget prin comasare.

Deci, Curtea Constituţională nu mai judecă după criterii de constituţionalitate, ci de fiscalitate! Este încă una dintre malformaţiile grave aduse normelor democratice de actualul regim politic.

Avem un preşedinte de ţară care a pierdut alegerile pe teritoriul ei.

Avem un prim-ministru desemnat sfidător pentru această funcţie, după ce tocmai fusese demis prin moţiune de cenzură.

Avem un partid care participă la guvernare fără să fi participat la alegeri.

Şi avem, iată, o Curte Constituţională care judecă după criteriile Curţii de Conturi!

Cei „9 magnifici“ de la CCR pretind că nu puteau evalua dacă legea este constituţională sau nu decât după ce vedeau nişte socoteli de buget! Ce-o fi având cuvertura cu prefectura, numai ei ştiu.

Explicaţia acestei atitudini este nemijlocit legată de comenzile lui Traian Băsescu, cel puţin sub două aspecte. Mai întâi, Băsescu a dat un fel de directivă magistraţilor de la Înalta Curte, de a nu mai da sentinţe favorabile salariaţilor ori pensionarilor aflaţi în procese cu statul. Nu contează dacă bieţii oameni au dreptate conform legii. Judecătorii nu le pot recunoaşte niciun drept bănesc decât dacă vor menţiona în sentinţă şi de unde anume ar urma să fie plătiţi banii respectivi. Dacă Ion Iliescu ar fi comis un astfel de abuz, dând asemenea ordine către judecători, societatea civilă – aceeaşi care, astăzi, este stipendiată din greu, cu tot felul de sinecuri, de regimul Băsescu – ar fi explodat. Băsescu însuşi şi-ar fi dat, probabil, foc pe covertă, în semn de protest pentru încălcarea separaţiei puterilor în stat.

Abuzul comis la adresa independenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a generat şi un efect de contaminare către cealaltă curte, Curtea Constituţională. Dând dovadă de un servilism abject, judecătorii-ghiocel de aici au preluat, cu mult zel, în ograda proprie, ordinul dat pentru Înalta Curte, trecând şi ei la judecarea speţelor tot pe bază de corelaţii bugetare. Halucinant! Şi se mai vaită cei de la Putere că deteriorarea democraţiei din România n-ar trebui discutată în Parlamentul European!

A doua cauză pentru amânarea pronunţării este una eminamente politică. Băsescu nu le-a dat verde, aşteptând evoluţia evenimentelor. La termenul precedent, protestele erau doar la început. Decizia CCR trebuia menţinută în rezervă, ca posibilă supapă în caz de creştere a presiunilor sociale. Care s-ar putea activa acum. O decizie a CCR privind comasarea alegerilor, dacă ar fi declarată neconstituţională, ar avea mai multe efecte dintr-odată: ar schimba brusc agenda publică; ar sufla aer în trompetele propagandiştilor puterii, care ar putea arăta astfel cât de respectuoşi sunt ei faţă de decizia Curţii, care „a reparat o greşeală regretabilă“, făcută „din lipsă de informaţii“, ca la legea sănătăţii; ar tăia o revendicare majoră de pe lista Opoziţiei; ar crea speranţa diminuării, până la stingere, a protestelor din Piaţă; i-ar da prilejul lui Băsescu să se ridice „de sub tren“ pentru a mai da o smetie guvernului, anunţând victorios că democraţia a învins în privinţa stabilirii datei alegerilor etc.

În cazul în care, însă, decizia CCR va fi favorabilă comasării alegerilor, escaladarea tensiunilor sociale şi politice va fi inevitabilă, până la cote imprevizibile.